Sabotaj

Sabotaj 

Din prea multa lipsă de interes..încep sa sabotez..

Din prea multa lipsa de inspiraţie, încep sa uit!

Din prea multa iubire..încep să fug..

Unde să fugi şi unde să ajungi？De cine fugi şi la cine vrei să ajungi？Ochii cui vrei să vezi şi ochii cui vrei să uiţi？Atâtea întrebări fără răspuns..

Citim atâtea romane de dragoste dar nu stim să trăim unul…Punem atâta preţ pe povestile triste ale celor din jur, încât le traim vieţile lor!Încearcă să iţi spui povestea ta şi vei vedea cu ochii larg închişi că nimeni nu te va asculta!Înceracă să simţi durerea celorlalţi si vei vedea că nu îi vei înţelege.Priveşti cu disperare către un nou început fără să ştii care a fost sfârşitul.Nu ştii ce termini şi nici ce începi!

Avem spiritul critic atât de dezvoltat , încât nu avem puterea să ne uităm la noi!Avem atatea lipsuri încât nu ştim să ascundem golurile.Ştim doar să ne victimizăm， ca ceilalţi de lângă noi să ne compătimească.

Apreciem doar când pierdem şi ne jucăm atunci când avem!!!

       Picioarele goale pe asfaltul rece..păşim uşor fără sa privim înainte..poate din prea multă laşitate si frică.Ascultăm liniştea fără prea mult succes!Bătăile alerte ale inimii întrerupe linistea…chiar dacă nu e nimic în jur  traim cu frică şi orice zgomot este suspicios..iţi faci mii de scenarii fara nici cea mai mică bază.Mintea ta se joacă cu tine mai mult decât te joci tu cu ea.

         Acolo-aici, departe-aproape,luna si soare ,cer si pământ, apa si foc..contrarii care se resping dar totuşi se atrag..Bărbat şi femeie, făcuţi să se atraga dar ei fac tot posibilul să se respingă…Pareri si simturi diferite. Aceleaşi cuvinte dar înţelese altfel..Mintea lui refuză să gândească..iar ea despică firul în patru.Amândoi vorbesc de fericire dar niciunul nu stie să o traiască..